Cum ar fi dacă vântul nu ar mai mângâia obrajii tăi ? Dacă nu ți-ar mai sufla lin frunzele prin față într-o toamnă bătrână.
Cum ar fi dacă nici un strop de ploaie nu te-ar mai atinge in mijlocul unei zile înfocate de vară ?
Cum ar fi fost dacă n-ar fi fost clipa aceea în care buzele se ating ?
Cum ar fi fost dacă palmele nu se puteau ține una pe alta? Dacă degetele nu se puteau întrepătrunde între ele ținându-se strâns ?
Cum era dacă luna nu ne putea lumina toate nopțile în care întunericul cuprindea toată lumea din jur ?
Cum era dacă florile nu miroseau ? Dacă nu ne parfumau atmosfera în fiecare primăvară ? Dacă nu ne arătau câte culori există ?
Cum era dacă nu auzeai acel pian, sau acea chitară, care vibrau prin tine în timp ce soarele încă Îți lumina fața, din ce în ce mai blând ?
Cum era dacă nu auzeai vorbele acelea înainte de culcare ? Sau, după acea perioadă întunecată a vieții tale ?
Cum ar fi fost dacă nu simțeai căldura acelei îmbrățișări și bătăile inimii ce se apropie de inima ta ? Dacă nu simțeai adierea unei șoapte la urechile tale ?
Cum era dacă nu vedeai un zâmbet când întorceai capul în timp ce doi ochi te urmăreau de la distanță ?
Cum ar fi dacă acum n-ar fi lângă tine acest sufet minunat cu care împărțesti drumul vieții ? Cum ar fi dacă nu ați călători împreună ? Dacă nu v-ați bucura împreună de fiecare clipă ?
Cum ar fi dacă n-ar fi aceste păduri minunate, pline de înțelepciune, pline de culoare , pline de viață. Dacă n-ar fi aceste păsări care cântă de parcă ai putea trăi acel rai o viață. Dacă n-ar fi râul care îl asculți pierdut de parcă curge prin tine.
Cum era dacă nu era acea ceașcă cu ceai fierbinte să îți încălzească palmele în timp ce priveai fulgii de nea de după fereastră ?
Cum ar fi fost dacă nu era acel pahar cu vin care era cu tine, să mai treacă o noapte de singurătate ?
Cum ar fi dacă acum n-ar fi acest apus minunat în care te pierzi ?
Ce ar fi dacă clipa asta n-ar fi ? Probabil nimic nu ar fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu