Ratacit prin ganduri efemere

Rătăcesc din nou printre miile mele de gânduri răvășite. Pășesc cu grijă, temându-mă să nu le calc, să nu le fărâmițez, să nu le pierd.. Amintiri, sentimente, dorințe, planuri… toate-mi revin în gând, amintindu-mi cine am fost, ce a devenit, cum am ajuns în punctul acesta existențial..

Povești prăfuite,care, uneori isi fac prezenta in lumea lipsita de realitata, dominind totul si implorandu-ma sa raman acolo, captiv in trairi uitate prin sertarele existenței mele perene.. Vise ce s-au născut doar ca să-și găsească sfârșitul în covorul incertitudinii, al fricii de fi, de a face, de a schimba.. Iubiri ce puteau să fie, sărutări și țineri de mână ce s-au petrecut doar în visele morbide din nopțile în care ploaia era asista la geam, invitându-mă la dans... conturand totul intr o imagine cu o nuanța terna..

Acorduri suave de pian răsar în gând, acompaniindu-mi clipele ce vor mai fi, visele ce se vor naște doar pentru a-mi aminti trairile reprimate care s-au nascut doar pentru a muri, iubirile ce-mi vor încălzi inima doar acolo in lumea inexistenta, doar pentru ca mai apoi să o fărâme în mii de bucăți atunci cand lumina soarelui ma cheama afara din lumea himerica..

Sunt… Oare voi mai fi? Sunt un pui de incertitudine…

Nu, nu vreau să-mi mai deschid ochii.. Vreau să rămână așa, închiși, vreau sa raman ferecat acolo să mi se întipărească pe retină imaginea chipului tău angelic. Vreau ca-n minte să îmi rămână imaginea ochilor tăi verzi, a bujorilor din obraji, a zâmbetului șăgalnic ce mă topește.

Îmi erai acolo, alături, pe banca din parcul gol. Era o zi caldă de toamn
ă, cu soarele ce se juca în părul tău, în timp ce sorbeai din cafeaua fierbinte. Mă priveai râzând, amuzată de dorința mea de a opri timpul, de a sta acolo pierduți, rupți de restul lumii. Mă priveai, timp în care rătăceam în ochii tăi ce-și schimbau nuanța în funcție de cât de rușinoasă deveneai. Erai un înger, o copiliță nevinovată…

Știu, a fost doar un vis, a tresărire de moment a inimii într-o noapte rece, în care ploaia cânta în surdină. A fost un vis și, totuși, când îmi închid ochii te văd iar acolo, pe bancă, zâmbindu-mi…