Din nou e noapte , mai exact 03:08 , din nou pun capul pe pernă , din nou încep să gândesc , din nou n-am somn … Sau cel puțin nu încă. Nu înainte să îmi aștern gândurile pe undeva.
Încep și citesc un blog , ceva nou … prima dată când dau de persoana asta sau mai degrabă de sufletul ăsta. Nu știu cum am ajuns aici dar știu când am plecat de aici … După 2 ore în care m-am pierdut prin articolele ei , am respirat adânc de câteva ori , am închis ochii și îmi imaginam cum ar fi să întâlnesc un suflet ca ăsta în realitate … !?
Chiar , cum ar fi să întâlnim suflete înainte de corpuri ? Cum ar fi prima dată să vedem invizibilul și pe urmă ce e vizivil. Cred că n-am mai avea toate dramele ce le avem azi prin jur.
„M-aş îndrăgosti , dar de cine ?” îmi spuneam …
De cine , când în jurul meu văd doar carcase de carne care parcă joaca un rol într-o scenă care se numește „Societatea” ?
De cine , când fiecare fuge de ceea ce este și se ascunde după o mască pentru a părea ceea ce nu este? Așa putând să își ascundă vulnerabilitatea , naturalețea și simplitatea. Cele mai de preț lucruri , care definesc o ființă vie , ei le ascund după măști.
De cine , când toți preferă să mintă , să nu cumva să se demaște să rămână goi în fața ta ?
De cine , când la un „ce faci?” sau „cum te simti?” ți se răspunde mereu cu un „bine” ca și cum nu ar exista alte cuvinte să exprime stări de spirit sau activități …?
De cine , când toți sunt într-o alergătură constantă și fără oprire ca un șobolan pe roată într-un acvariu , după material , după posesii , după cariere de succes , după reputație , după alte trupuri și mai ales după bani și uită complet de sufletul lor în această alergătură?
De cine , când toți se plâng că nu au timp , dar trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată , amânând tot timpul viața și alegând rutina confortabilă ?
De cine , când să visezi pare că le este interzis tuturor , sub pretextul că „o să moară de foame” și așa aleg să trăiască viața altora , urmează cariere unde se câștigă bani în timp ce ei deja sunt morți în interior ?
De cine , când toți preferă să dea bani pe haine , sau pe o ieșire în oraș cu anturajul , în loc să își cumpere o carte și să se dezvolte , să se educe ?
De cine , când a te bucura de o plimbare în doi , a admira împreună cerul înstelat în tăcere , a împărtăși o carte bună au devenit lucruri banale sau plictisitoare ?
De cine , când părinții sunt mai presus decât tine și propria ta intuiție ca și cum ei s-ar juca un joc virtual iar tu ești caracterul modelat , o marionetă ?
De cine , când toți sunt blocați în mințile lor , de fapt sunt sclavii propriilor minți , iar sufletul lor plânge după gratii ?
De cine , când toți slăvesc EGO-ul lor , dar au uitat de SURSĂ , au uitat de sufletul lor ? Când nimeni nu e preocupat de A FI și toți aleargă după A AVEA.
„M-as îndrăgosti … Dar de cine ?”
Poate de un alt suflet , de un suflet liber , un suflet ieșit de după acele gratii ale minții , un suflet care nu trăiește în lumea asta ci în lumea lui … În lumea aia în care tot ce e vizibil urmează invizibilul și nu invers . În lumea aia în care să fii simplu și natural este cea mai mare bogăție a unui om. În lumea aia în care nu e nevoie de ceva palpabil ca să crezi , ci e nevoie să crezi și atât. În lumea aia în care unitatea de măsură pentru timp nu este secunda , minutul sau ora , ci momentele vieții și experiențele ei. În lumea aia în care tu decizi pentru tine și numai tu. În lumea aia în care să visezi înseamnă să fii viu și să fii un copil în interior indiferent de vârstă este ceva esențial. În lumea aia în care viața e un dar și totul este posibil …
DA ! M-aş îndrăgosti de un așa suflet … De fapt eu consider că deja sunt îndrăgostit de el doar că întârzie să apară … Ca unul din acei mari poeți ce aveau o muză , parcă o port cu mine peste tot și nu e nevoie să văd ca să cred ca ea există.
